În literatura de specialitate evaluarea este considerată la limita dintre știință și un instrument al altor științe. Evaluarea poate fi considerată o știință – știința evaluării – atât timp cât în urma cercetărilor efectuate, independent de alte științe, se pot obține judecăți de valoare și concluzii asupra valorilor proprietăților și asupra drepturilor de proprietate. În ciuda opiniilor diferite, evaluarea este o știință atât timp cât de-a lungul evoluției ei ca și știință a dezvoltat noțiuni, principii și metodologii de lucru cu largă aplicabilitate pe baza cărora se emit opinii asupra tipurilor de valori necesare altor științe.

Caracterul complex al cercetării evaluării a impus studiul pe baza etapelor metodei științifice recunoscute de științele naturale și sociale și cuprinde următoarele etape: identificarea problemei, formularea ipotezelor, stabilirea datelor necesare, aplicarea metodologiei, reconcilierea rezultatelor în vederea emiterii de concluzii. Știința evaluării a contribuit în mod clar la progresul tehnologic, această știință dezvoltându-se odată cu progresul tehnologic din necesitatea susținerii altor domenii de cercetare. (preluare din articolul de specialitate al Dr. Hab. Conf. Univ. S. Albu și Drd. Ing. C. Gheorghe)

Procesul de evaluare constituie o procedură sistematică utilizată pentru a răspunde întrebării clientului privind valoarea unei proprietăți.

Acest proces de evaluare este atât un model cât și o oglindă a activității de evaluare, în felul acesta el reflectă multe opinii, tehnici și metode referitoare la modul de abordare a noțiunii de valoare.